Desenele de aici nu țin de un basm sau de o carte anume. Dar, desigur, ele provin dintr-o pânză freatică de idei, personaje, povești.
Primele două versiuni de mai sus, de pildă, vin dintr-un cocon de stare dadaistă. Am numit acest desen „Pălărie în formă de Tristan Tzara din pantoful căruia picură sânge în decolteul fetei de pension”.
Basm rusesc – la asta mă visam când am făcut a doua serie din ilustrațiile din slideshow (cea cu femeia pasăre-sirenă). De fapt, ceva între un basm rusesc și Isarlâc. Nu vi s-a întâmplat să vă imaginați că în Isarlâc acoperișurile caselor erau făcute din acadea?
(P.S. Mă amuză felul în care pot fi citite aceste rânduri sub lentila evenimentelor din ultima săptămână. Vă asigur că nu e o alegorie sau vreo aluzie încriptată la politică… Și să sperăm că nu e nici o profeție involuntară…)
Pentru a treia serie din slideshow: Maternitate și pomii-femeie. Curând după ce am desenat asta, am citit „Femei fără bărbați”, de Shahrnush Parsipur, unde o femeie decide să se transforme în pom. (Poate o să scriu despre această carte le rubrica Primăvară, vară, toamnă, iarnă și iar primăvară.) Radarul intuiției mele simte când o anumită carte urmează să pătrundă în scenă.
Iuna 